20181206

Cele 5 cerințe pentru școala sau universitatea din sec. 21 (partea 1)

Toți copiii sunt artiști.
Problema este cum o să rămână artiști
odată ce au început să crească.”
– Pablo Picasso
Mamele educate
În mod cert mamele educate nu au nevoie de un grup de sprijin spre a găsi soluții la modul cum ne putem ușura munca în spălarea vaselor de bucătărie.

Dar cu siguranță au nevoie de un grup de sprijin spre a învăța cum să evite spălarea creierlor copiilor.
Prin sintagma spălare a creierelor nu e nevoie să ne gândim la teorii ale conspiraței așa cum fac de regulă grupurile unde responabilitatea e mereu pasată precum pisica în curtea vecinului.

E vorba de o conspirație care să distrugă chiar conceptul de educație?
În loc de teoria conspirației, pentru a descrie eșafodajul împietririi în proiecte, putem găsi și alte denumiri pentru noi teorii. Unele chiar ar putea să rimeze cu cuvântul conspirație. 

Dar teoriile fanteziste, iresponsabile, nu ne ajută.


Istoria școlilor
Încremenirea în proiecte, în special în proiecte educaționale, inventate de peste 300 de ani, cazul școlilor formale sau de peste 100 de ani, cazul școlilor non-formale, au ca efect  pierderea genialității fiecărui copil. Doar procentul de genialitate face diferența între cele 2 sisteme educaționale. În fapt avem același băț educațional. La un capăt avem sistemul formal iar la capătul opus avem sistemul non-formal de educație. 

Avem o școală responsabilă?
E vinovat statul pentru un asemenea dezastru așa cum am arătat în sindromul vasului Titanic? În mod clar statul nu este vinovat după cum o stâncă căzută, din cauze naturale,  în mijlocul drumului,  nu l-a rostogolit tocmai acolo cineva anume. 

Problema nu e cine „a pus” stânca în drum deoarece și un alcoolic tot așa se întreabă: ”cine a pus cârciuma în drum„.

Problema aici este dacă tu ca și mamă  sau tu ca și grup de mame ai credința că școala, fie ea formală sau non-formală, e ca și pentru locuitorii din evul mediu, un fel de centru pentru reculegere sau înnobilare (uneori și doar mobilare) spirituală, mentală, emoțioanală sau fizică?  Sau e doar un mod de a asigura un job și securitatea financiară pentru viitorul adult? sau școala e un fel de loc de parcare. Dimineață îți duci copilul la școală. E un ritual „sfânt” aici dar care, evident, nu are  nimic sfânt. Îți parchezi mașina, apoi îți parchezi copilul și fuguța la corporație, la organizație.

Cum să educăm copiii din sec. 21?

Bine și dacă nu sunt aceste școli, sau e doar școala lui Și/Și (formală / non-formală) atunci cum o să ne educăm copilul? Prin sisteme gen homeschooling? Da! este și asta o variantă pentru părinții chiar disperați (disperați de lipsa de opțiuni educaționale după așteptările și exigențele lor).
Dar aici întrebarea este că dacă nici disperarea, nici încremenirea în proiect, nu ne ajută să alegem un drum bun pentru copil atunci care sistem educațional să-l urmăm?
Unii nihiliști ar exulta aici…ah deci să nu urmăm  niciun sistem. Eventual să ardem școlile ca în acel clip cu Pink Floyd în care copiii nu mai doresc să beneficieze de o nouă cărămidă în zidul ce obturează tocmai cunoșterea.

Există speranță
Noi la ora asta, în sec. 21, avem  multe informații (pe TED am urmărit pe subiectul de educație peste 1.000 filme) și cu aceste informații despre educație precum albinele pe un câmp imens cu flori,  putem să generăm zeci sau poate sute de noi paradigme educaționale.
Și este primul pas. Din aceste sute de paradigme-corăbii care părăsesc țărmurile spre obiectivul Cunoaștere, oare câte se vor întoarce pe malul de pornire care este al Necunoașterii?

Un exemplu remarcabil
Și iată o primă paradigmă din zeci, sute, mii de altele posibile. Această paradigmă are și un nume - SOLE - care este un acronim (Self Organised Learning Enviroment). Autorul Sugata Mitra este un profersor universitar din Marea Britanie.
Știm că TED a susținut dezvoltarea acestei idei cu acel premiu anual de 1 mi. $. Și mesajul aici, în prima parte din acest articol, este că oricare nouă paradigmă poate să fie susținută cu sume chiar mult mai mari decât SOLE sau cu sume chiar mult mai mici. Susținerea contează deoarece doar așa putem să verificăm în plan real puterea unei noi paradigme.
                                                       (un articol din ciclul ”TED: Universitatea secolului 21?„  de Tibi Ruczui, curator TEDxBrasov)

PS 

June Cohen, angajatul nr. 5 la TED, a lansat discuțiile TED pe Internet și a condus operațiunile media ale organizației pentru a deveni una dintre cele mai recunoscute branduri de conținut din lume. June în cadrul unei expuneri, la un summit guvernamental din SUA, a făcut o prezentare cu următorul titlu: ”TED: Universitatea secolului 21?„ Și prin câteva articole, pornind de la filme TED și TEDx ne propunem să vedem despre ce este vorba. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu