 |
| „Toți copiii sunt artiști. Problema este cum o să rămână artiști odată ce au început să crească.” – Pablo Picasso |
În mod cert mamele educate nu au nevoie de un grup de sprijin spre a găsi soluții la modul cum ne putem ușura munca în spălarea vaselor de bucătărie.
Dar cu siguranță au nevoie de un grup de sprijin spre a
învăța cum să evite spălarea creierlor copiilor.
Prin sintagma spălare a creierelor nu e nevoie să ne gândim la
teorii ale conspiraței așa cum fac de regulă grupurile unde responabilitatea e
mereu pasată precum pisica în curtea vecinului.
E vorba de o conspirație care să distrugă chiar conceptul de educație?
În loc de teoria conspirației, pentru a descrie eșafodajul împietririi în proiecte, putem găsi și alte denumiri pentru noi teorii. Unele chiar ar putea să rimeze cu cuvântul conspirație.
În loc de teoria conspirației, pentru a descrie eșafodajul împietririi în proiecte, putem găsi și alte denumiri pentru noi teorii. Unele chiar ar putea să rimeze cu cuvântul conspirație.
Dar teoriile fanteziste, iresponsabile, nu ne ajută.
Istoria școlilor
Încremenirea în proiecte, în special în proiecte educaționale,
inventate de peste 300 de ani, cazul școlilor formale sau de peste 100 de ani,
cazul școlilor non-formale, au ca efect pierderea genialității fiecărui copil. Doar procentul de genialitate face diferența între cele 2 sisteme educaționale. În fapt avem același băț educațional. La un capăt avem sistemul formal iar la capătul opus avem sistemul non-formal de educație.
Avem o școală responsabilă?
E vinovat statul pentru un asemenea dezastru așa cum am arătat în sindromul vasului Titanic? În mod clar statul nu este vinovat după cum o stâncă căzută, din cauze naturale, în mijlocul drumului, nu l-a rostogolit tocmai acolo cineva anume.
E vinovat statul pentru un asemenea dezastru așa cum am arătat în sindromul vasului Titanic? În mod clar statul nu este vinovat după cum o stâncă căzută, din cauze naturale, în mijlocul drumului, nu l-a rostogolit tocmai acolo cineva anume.
Problema nu e cine „a pus” stânca în drum deoarece și un alcoolic
tot așa se întreabă: ”cine a pus cârciuma în drum„.
Problema aici este dacă tu ca și mamă sau tu ca și grup de mame ai credința că
școala, fie ea formală sau non-formală, e ca și pentru locuitorii din evul
mediu, un fel de centru pentru reculegere sau înnobilare (uneori și doar
mobilare) spirituală, mentală, emoțioanală sau fizică? Sau e doar un mod de a asigura un job și securitatea financiară pentru viitorul adult? sau școala e un fel de loc de parcare. Dimineață îți duci copilul la școală. E un ritual „sfânt” aici dar care, evident, nu are nimic sfânt. Îți parchezi mașina, apoi îți parchezi copilul și fuguța la corporație, la organizație.
Cum să educăm copiii din sec. 21?
Bine și dacă nu sunt aceste școli, sau e doar școala lui Și/Și (formală / non-formală) atunci cum o să ne educăm copilul? Prin sisteme gen homeschooling? Da! este și asta o variantă pentru părinții chiar disperați (disperați de lipsa de opțiuni educaționale după așteptările și exigențele lor).
Cum să educăm copiii din sec. 21?
Bine și dacă nu sunt aceste școli, sau e doar școala lui Și/Și (formală / non-formală) atunci cum o să ne educăm copilul? Prin sisteme gen homeschooling? Da! este și asta o variantă pentru părinții chiar disperați (disperați de lipsa de opțiuni educaționale după așteptările și exigențele lor).
Dar aici întrebarea este că dacă nici disperarea, nici încremenirea
în proiect, nu ne ajută să alegem un drum bun pentru copil atunci care sistem
educațional să-l urmăm?
Unii nihiliști ar exulta aici…ah deci să nu urmăm niciun sistem. Eventual să ardem școlile ca în acel clip cu Pink Floyd în care copiii nu mai doresc să beneficieze de o nouă cărămidă în zidul ce obturează tocmai cunoșterea.
Unii nihiliști ar exulta aici…ah deci să nu urmăm niciun sistem. Eventual să ardem școlile ca în acel clip cu Pink Floyd în care copiii nu mai doresc să beneficieze de o nouă cărămidă în zidul ce obturează tocmai cunoșterea.
Există speranță
Noi la ora asta, în sec. 21, avem multe informații (pe TED am urmărit pe subiectul de educație peste 1.000 filme) și cu aceste informații despre educație precum albinele pe un câmp imens cu flori, putem să generăm zeci sau poate sute de noi paradigme educaționale.
Și este primul pas. Din aceste sute de paradigme-corăbii
care părăsesc țărmurile spre obiectivul Cunoaștere, oare câte se vor întoarce pe malul de pornire care
este al Necunoașterii?
Un exemplu remarcabil
Și iată o primă paradigmă din zeci, sute, mii de altele posibile. Această paradigmă are și un nume - SOLE - care este un acronim (Self Organised Learning Enviroment). Autorul Sugata Mitra este un profersor universitar din Marea Britanie.
Știm că TED a susținut dezvoltarea acestei idei cu acel premiu anual de
1 mi. $. Și mesajul aici, în prima parte din acest articol, este că oricare
nouă paradigmă poate să fie susținută cu sume chiar mult mai mari decât SOLE sau
cu sume chiar mult mai mici. Susținerea contează deoarece doar așa putem să verificăm în plan real puterea unei noi paradigme.Și iată o primă paradigmă din zeci, sute, mii de altele posibile. Această paradigmă are și un nume - SOLE - care este un acronim (Self Organised Learning Enviroment). Autorul Sugata Mitra este un profersor universitar din Marea Britanie.
(un articol din ciclul ”TED: Universitatea secolului 21?„ de Tibi Ruczui, curator TEDxBrasov)
PS
June Cohen, angajatul nr. 5 la TED, a lansat discuțiile TED pe Internet și a condus operațiunile media ale organizației pentru a deveni una dintre cele mai recunoscute branduri de conținut din lume. June în cadrul unei expuneri, la un summit guvernamental din SUA, a făcut o prezentare cu următorul titlu: ”TED: Universitatea secolului 21?„ Și prin câteva articole, pornind de la filme TED și TEDx ne propunem să vedem despre ce este vorba.
